3.

Istovită de dor și așteptare, Ileana se așeză pe banca de la poartă și scoase de la piept plicul cu scrisoarea lui Gheorghiuț.

Brașov, 05 iulie 1974

Dragă mamă, tată,

Încep aceste rânduri cu speranța că scrisoarea mea are să vă găsească bine, sănătoși, așa cum sunt și eu.

Vă scriu acum să vă anunț că, în curând, voi încheia cu examenele, dar și cu practica la combinatul din Făgăraș.

Trag speranța că ne vom revedea înainte de secerat.

Mamă, tată, vă rog să primiți urările mele de sănătate.

Al vostru fiu,

Gheorghe

Cu emoție, citi și acum, pentru a nu știu câta oară, cele câteva rânduri. I se părea că le vede pentru întâia dată și sufletul îi tresărea de bucurie la fiecare cuvânt, mai ales că de la Crăciun nu își văzuse băiatul. Ce amar i se părea sentimentul ăsta de dor, de așteptare. Trist și nesfârșit, greu ca o piatră de moară se agăța de inima ei, de gânduri. Îl simțea chiar și în mâini care, parcă, i se împleticeau și nu mai găseau taina lucrului în casă și-n ogradă.

Pe cerul amiezii năvăleau nori grei de furtună.

– Vine ploaia iară. Hai, dragu’ bunii, să prindem cloșca și puii.

În poala șurței, Ileana și Emilia adunau cu greu și mare veselie, puii speriați.

– Bună, eu vreau un pui care să rămână așa mic și pufos, să nu se facă găină niciodată.

– Da’ asta nu se poate, pasărea lu’ buna. Că și ei cresc ca și noi.

– Bună, da’ și eu am fost așa mică cât un pui?

– Cât un pui de om, da.

– Și tu bună? Și tu ai fost așa mititică?

– Și eu, da.

O urmă de încruntare brăzda fruntea mică a Emiliei, semn că o frământau gânduri mari.

Soarele ardea cu poftă încercând, parcă, să stoarcă norii de ploaie. Dar cerul se apleca umil sub greutatea lor și, în curând, ultima rază de soare pieri sub primii stropi de ploaie.  Într-o clipă, păsările din ogradă se porniră disperate în căutarea unui adăpost.

– Hai, mă Ioane, să băgăm și gâștele în șură.

Mânate de primejdie, gâștele se îngrămădeau pe poartă. Se călcau pe aripi și își ridicau gâturile înălțând chemări disperate pentru bobocii care se împrăștiară dezorientați. Una intra pe poartă, alta dădea să se întoarcă, gâscanul se arunca în zboruri vitejești de câte un metru, încercând să-și adune cârdul.

Pe cer, spectacolul continua cu ritualul ciorilor de a alunga furtuna. Zburau în cercuri largi și desenau spirale pe crestele norilor, iar cele mai viteze se desprindeau precum săgețile rănind satul cu plânsul lor prevestitor.

La o asemenea primire, furtuna răspunse  violent cu o desfășurare de tunete și fulgere și gheață. Își etala puterea și în câteva minute îngenunche tot satul cu ogoarele lui, sub urgia ploii. Se năpusti avidă asupra Mureșului făcându-l să clocotească în vârtejuri. În brațele vântului, cuprinse insula cu sălciile bătrâne și se chinuia să o zmulgă din albia râului.

Mureșul se umplea amenințător sub furia ploii alunecând peste dig, spre ulițele satului. Clopotele se tânguiau în turla bisericii, dar furtuna continua să atace nervoasă satul din luncă. Nici ciori, nici gâște și nici o altă vietate nu o mai înfrunta.

De la geamul bucătăriei, Emilia privea speriată cum florile ei cădeau frânte de boabe mari de gheață.

Ileana așeză masa pentru oamenii care se întoarseră de la coasă și se gândea deznădăjduită la vie, la grădină, la animalele din grajd.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s