Iris. Iris e comică și, de meserie, teroristă.

Nu mai vrea în brațe, nu stă nici în cărucior, ignoră jucăriile frumos colorate de chineji pricepuți și militează vehement, chiar și în zilele cețoase, pentru dreptul ei de a-l vedea pe Lăbuș.

Ei, vedeți voi, dar nici Lăbuș nu-i un câine prost! Că doar îi place la mișel, să fie scărmănat și omenit, de aceea se și ghidușește pe lângă cea mai iubită din gospodărie.

Lăbuș dacă primește un os nu îl roade ca toți cățeii. El plimbă și aleargă osul ăla, ba îl și așează umil la picioarele celui mai înfocat suporter, știind vicleanul că va primi răsplată și mai mare pentru distrarea stăpânei.

Dar, și subliniez acest DAR, acest show se petrece cu, după caz, un bunic sau o bunică, îndoiți și fugăriți de o Iris prea șireată, căci de nu îl prinde-ndată pe Lăbuș cel jucăuș, se începe o corvoadă și un plâns neostenit.

La cele 7 luni ale ei, Iris are un simț al fashion-ului foarte bine dezvoltat; mai dezvoltat decât posibilitățile financiare ale umililor săi părinți, aș spune.

Domnișoara manifestă încă de pe acum preferințe coloristice sau pentru texturi și materiale. Parol! Deunăzi, zgribulită de frigul dimineților de octombrie, vrusei să îmbrac repede copila din dotare, cu o șalopetă flaușata, roz cu dungi albe, gândindu-mă, recunosc, la vremea de afară, nu la moda de la Milano.

Nu! Nu și gata! Deci nu i-a plăcut salopeta! A tras de bretele, s-a zmucit cu patos din brațele mele, ba chiar a recurs și la recuzita grea și a vărsat două lacrămi și a înălțat vreo 3 suspine până să mă convingă de profundul ei dispreț vizavi de biata șalopetă.

Dragelor tare n-aș vrea să vă povestesc despre nopțile noastre. Nu de alta, dar ar sări din schemă prea multe mituri despre botez, lapte praf și diversificare. Dar, pe scurt și foarte concis că se pregătește terorista de prima masă din noapte, mirifica mea fiică, încă se trezește de n-șpe mii de ori pe noapte. Nu din răsfăț, ci de foame. Că doar cine aleargă după Lăbuș ziua, ține trează pe mă-sa noaptea!

Cu toate astea, nu mă satur să o iubesc și să o drăgălesc de tot atâtea ori pe zi, de cîte, de fapt, n-are nevoie că îl are pe Sfântul Lăbuș care o răsfață necontenit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s