Mă voi numi Iris

Când pornim la drum, ne pregătim temeinic pentru călătoria ce urmează. Bagajul, zestrea pe care fiecare o primim când ne „înrolăm” pe drumul vieţii, este pre-numele.

Predestinat sau nu, prenumele este cel care ne va prezenta şi care va vorbi prima oară despre noi înşine. Este o certitudine faptul că alegerea prenumelui viitorului copil are legătură strânsă cu decizia voluntară a părinţilor. Fie că ne hotărâm să ducem o tradiţie mai departe sau alegem în concordanţă cu rezonanţa fonetică a numelui, purtătorul alegerii noastre ne va confrunta într-o zi cu întrebarea:

Pe mine de ce mă cheamă „aşa” ?

Alegerea noastră este motivată de încărcătura mistică, mitologică şi „rock” a numelui Iris.

În literatura clasică a antichităţii, curcubeul personifica pe zeiţa Iris. În Grecia Antică, unde toate fenomenele naturale erau personificate, întruchipând zei sau zeiţe, curcubeul era zeiţa Iris: nepoata lui Oceanus (oceanul), fiica lui Thaumas (Zeul minunii) şi a Oceanidei (Electra); soţia lui Zephyrus (Vîntul de apus). Caduceul pe care-l poartă indică faptul că zeiţa avea puteri tămăduitoare, schimbându-şi uneori identitatea cu cea a lui Hermes sau Mercur.

Zeiţa prelua mesajele de pe tăramul divin , numit „ochiul paradisului” şi, înveşmântată într-un nor de stropi strălucitori, purtată de aripi asemenea îngerilor, le aducea pe pământ coborând de-a lungul curcubeului. Iris are şi semnificaţia de „ochi al paradisului”, desemnând atât zeiţa , floarea, cât şi centrul ochiului nostru.

În alte epoci, acesta era pur şi simplu considerat drumul pe care îl traversa mesagerul Zeiţei Hera, soţia lui Zeus.

„ Era mesagera cerurilor, ce zbura cu viteza vântului de la un orizont la celălalt, şi chiar în străfundul mării. Prin curcubeul de pe cer, Iris arăta oamenilor calea pe care o străbătuse de la un capăt la altul al boltei cereşti, pentru ai ajuta, aripile şi hainele ei colorate fiind impregnate de lumina soarelui.” 
În Grecia antică , irisul era un simbol al Ideii şi Mesajului. Bărbaţii plantau adesea flori de iris pe mormintele iubitelor sau soţiilor lor ca un tribut adus zeiţei Iris, care avea îndatorirea de a conduce sufletele femeilor spre câmpiile elizee.

Văzut ca un simbol al puterii şi în Egiptul antic, irisul era amplasat pe sprâncenele sfinxului şi pe sceptrele faraonilor. Faraonul Thutmosis III a celebrat cucerirea unor vaste teritorii din Asia Mică prin crearea unei grădini cu irişii aduşi din campaniile sale de razboi, iar impresionat de frumuseţea acestor flori, a ordonat imortalizarea lor în sculpturile din templul lui Anon din Karnak.

De-a lungul vremii, irisul a fost un simbol central în cultura mediteraneană şi în cea din sudul Europei.

Familiarul simbol „Fleur-de-lis” este o stilizare (cu 3 petale) a irisului .
Două legende descriu modul în care „Fleur-de-lis”, reprezentând perfecţiunea, lumina şi viaţa, a devenit un simbol al monarhiei franceze.

Irisul, simbol al monarhiei franceze, a fost ascuns întru totul vederii publicului de către revoluţionarii din 1789. Ornamentele reprezentând irişi au fost înlăturate de pe clădiri şi de pe draperii, iar cetăţenii care purtau „fleur-de-lis” pe veşminte sau ca bijuterie erau ghilotinaţi fără drept de apel.
Cele trei frunze ale irisului semnifică credinţa, înţelepciunea şi valoarea.

Irisul a fost o reprezentare a regalităţii şi protecţiei divine pe parcursul secolelor, în întreaga lume.

Irisul este floarea naţională a Franţei, fiind adesea folosit ca însemn sau emblemă a acestei ţări.
Ca emblemă a oraşului New Orleans, întemeiat de către francezi, simbolul „fleur-de-lis” a fost desenat pe ziduri de către supravieţuitorii uraganului Katrina, ca un apel de salvare a oraşului devastat.

Indienii nord-americani credeau despre curcubeu că era Calea Sufletelor, interpretare pe care o întâlnim la multe alte popoare.

În Japonia, irişii sunt un simbol al eroismului, iar irişii mov sunt o referinţă la „sângele albastru”, jucând un rol important pentru băieţii care iau parte la tradiţionalul festival de primăvară.

Irişi în artă…

  • Iris este o formație de hard-rock din România, fondată în 1977, la București. Istoria formației Iris se întinde pe o perioadă de peste trei decenii, timp în care formația a trecut prin diverse transformări (plecarea și venirea altor membri), diverse perioade istorice, fără însă a renunța la principiile sale, la visele și speranțele de libertate, nedezamăgindu-și niciodată fanii.
  • Pictura Irişi a lui Vincent van Gogh a fost realizată în anul 1889 în timpul şederii artistului la azilul Saint Paul-de-Mausole în Saint-Rémy-de-Provence, Franţa. Momentan pictura este adăpostită la muzeul J. Paul Getty, Los Angeles şi a fost cotată (în 2010) ca fiind a zecea cea mai scumpă pictură din lume.
  • Iris Murdoch (1919-1999) s-a născut la Dublin, dar şi-a petrecut copilăria la Londra. Studiază limbile clasice, istoria antică şi filosofia la Somerville College, Oxford. Între anii 1948 şi 1963 ţine prelegeri de filosofie la St. Anne College, Oxford, după care se dedică exclusiv scrisului. În 1956 se căsătoreşte cu scriitorul şi criticul literar John Bayley, care îi va sta alături până la moartea ei, în 1999. Emoţionanta biografie Elegie pentru Iris, în care Bayley îşi descrie viaţa alături de scriitoarea atinsă de cumplita mala­die Alzheimer, a stat la baza filmului Iris (2001), regizat de Richard Eyre, cu Judi Dench, Jim Broadbent şi Kate Winslet în rolurile principale. Iris Murdoch a scris douăzeci şi şase de romane.

    Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s