Plouă cu frunze de toamnă

Astăzi m-am hotărât că e mult de când am început să scriu jurnalul sarcinii mele. De mai bine de jumătate de zi stau cu pixul pe lângă mine şi mă uit lung la caietul cu coperţi roşii. Mai arunc cîte o privire pe geam şi nu ştiu dacă mă bucur de toamna asta moale şi încercănată sau îmi pare rău după vară, după mare, după limonada cu apă minerală şi multă, multă mentă..

În general eu iubesc toamna. Iubesc începutul de toamnă când soarele mai râde stins printre covoarele de păduri de pe Munţii Orăştiei. Iubesc toamna din spatele casei noastre când frunzele se umezesc uşor de brumă şi miros a mucegai. Iubesc nucile care se dezvelesc încă şi îmi plac merele care miros a mere. Iubesc crizantemele urât mirositoare, dar care aduc atât de viu, stringent toamna în curţile şi cimitirele noastre. Iubesc mirosul de pământ reavăn, proaspăt arat şi ori de câte ori mă întorc acasă, nu uit să culc faţa pe o bucată de pământ românesc. Îl las să mă atingă, să mă murdărească şi inspir adânc mirosul de patrie. Miros pe care îl zăvorăsc adânc în plămâni, în suflet şi în gând.

Despre dragostea asta vreau să-i scriu fiicei mele. O dragoste care nu se poate plânge, care mă gâtuie şi mă învinovăţeşte.

 

 

Anunțuri

Un gând despre „Plouă cu frunze de toamnă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s